Copiii invata ceea ce traiesc
In cartea sa “ Cum se formeaza copii
nostrii “ , Dorotheea Law Nolte atrage
atentia supra unor aspect educative importante care contribuie la formarea
personalitatii copilului:
Dacă trăiesc în ostilitate, copiii
învaţă să fie agresivi;
Copiii reproduc ,in relatiile cu
ceilalti copii , comportamentele parintilor
fie dintr-o nevoie de
identificare puternica cu parintele agresiv,
semn al dorintei de acceptare si de iubire neconditionata fie din nevoia
de a intelege si de a gestiona situatiile tensionate cu care se confrunta
acasa. Si acest lucru se intampla desi
pe copil il deranjaza comportamentul parintelui. Copiii pot fi agresivi si cu
ei insisi : se lovesc, se invinovatesc,
aleg situatii si jocuri prin care se pun in pericol, se pot
autoagresa imbolnavindu-se.
Regulile impuse de adult copilului
trebuie sa fie coerente si consevente cu comportamentul acestuia in viata de zi cu zi.Spre exemplu, daca parintii cer copilului, in cadrul unei activitati ,sa fie rabdator, acelasi comportament trebuie sa-l aiba si
ei in
viata de zi cu zi.
Dacă
trăiesc în teamă, copiii învaţă să fie anxioşi;
De multe ori , parintii care au trecut
in copilaria lor printr-o serie de dificultati, isi manifesta teama verbal sau
comportamental, in relatie cu copilul,
din dorinta de a evita confruntarea
acestuia cu acelas tip de situatii.Astfel, exista riscul ca , cei mici, sa
dezvolte un mod anxios de a gandi, devenind niste adulti plin de frici .Daca
parintele este extrem de exigent cu el
insusi, din dorinta de performanta, va
manifesta anxietate in diferite situatii .Anxietatea parintelui va fi detectata
de senzorii copilului si
introiectata si acesta va incepe sa evite situatiile noi ,sa manifeste
teama de esec, neincredere in sine .
Exista
si situatii in care adultii au
frici justificate de un context de viata. Acestia pot impartasi aceste temeri
copilului .Copilul va vedea cum adultul
gestioneaza teama si depaseste situatia
respectiva, avand astfel un reper clarpentru momentul cand se va confrunta cu o situatie care ii provoaca frica. .
Dacă trăiesc înconjuraţi de milă,
copiii învaţă autocompătimirea;
Cand
parintele manifesta permanent mila fata de copil , ii transmite acestuia mesajul ca il
considera neputincios.Copilul , care isi investesete afectiv parintele si il
crediteaza total, se va conforma etichetei
puse si va deveni un copil dependent , incapabil sa se descurce singur.
Autocompatimirea si victimizarea pot
fi si un comportamente invatate de la unul
dintre parinti.
Dacă trăiesc înconjuraţi de ridicol,
copiii învaţă să fie timizi;
Increderea in sine a copilului este asemeni unui puzzle care se contruieste cu “piesele “ date
de adult. Piesele sunt mesajele pe care
copilul le primeste de la adultii semnificativi pentru el.
Daca adultul il ironizeaza , copilul va
deveni ezitant, timid, va refuza experientele noi, straduindu-se sa nu atraga atentia asupra lui ,
autoizolandu-se.Daca adultul il incurajaza , il
confirma in reusitele lui copilul copilul isi va creste stima de sine.
Dacă trăiesc în gelozie, copiii
învaţă să simtă invidia;
Atunci cand adultii semnificativi
sunt framantati de conflicte interioare, care isi au radacinile undeva in
copilarie ,pot manifesta nemultumire, invidie, ura afta de prieteni, colegi sau membrii ai familiei
extinse.Copilul va introiecta acest
model si existenta lui va fimarcata de
gelozie si dezamagire.
Invidia si gelozia pot fi
starnite si de comparatiile facute
intre copil si fratele sau un
coleg” mai bun”.El intelege ca parintele il apreciaza mai mult pe celalalt, ca
nu este mandru de el.Un act de
comparatie este un act de respingere.
Dacă trăiesc în ruşine, copiii
învaţă să se simtă vinovaţi;
Copiii au nevoie de sprijin si incurajare. Daca sunt certati
in public sau pedepsiti aspru le transmitem ca nu sunt valorosi, se simt inferiori. Ei nu vor avea
initiativa.
Dacă trăiesc în încurajare, copiii
învaţă să fie încrezători;
Copiii invata de la adultii
semnificativi , prin exemplu personal, cum sa creada
in capacitatile lor, sa gestioneze
experiente noi.
Dacă trăiesc în toleranţă, copiii
învaţă răbdarea;
Atunci cand se simte acceptat si
iubit, copilul dezvolta un atasament sigur si isi permite sa-si traiasca
experientele. Adultul ii poate oferi copilului un model de toleranta si
acceptare, invatandu-l astfel ca fiecare
om are valoarea sa, ritmul sau propriu de dezvoltare si actiune.
Dacă trăiesc în laudă, copiii învaţă
preţuirea;
Atunci cand sunt laudati copiii se simt
cu adevarat apreciati si isi sporesc increderea in propriile forte.Este
important sa fie laudati punctual atat pentru reusita cat si pentru efortul depus, pentru bunele intentii.
Dacă trăiesc în acceptare, copiii
învaţă să iubească;
Copiii au nevoie sa stie ca sunt iubiti
si acceptati asa cum sunt. Astfel ei se vor dezvolta frumos. O atitudine conditionata a
parintilor, care vine dificultatea
acestuia in a delimita asteptarile sale de nevoile reale copilului duc la conflicte in relatia parinte-copil .Copilul nu se
simte acceptat si iubit .
Atunci cand copiii manifesta comportamente inadmisibile
sau iresponsabile , este necesar
sa se mentina regulile si limitele insotite
de explicatii si acceptarea exprimarii
frustrarii copiilor.
Dacă trăiesc în aprobare, copiii
învaţă să se placă pe sine;
Cand parintele aproba cu iubire si pretuire anumite tipuri de comportamente manifestate de
copil, il invata sa fie responsabil si
sa adopte regulile si valorile familiei.
Pentru a putea sa-si pretuiasca copilul, parintele trebuie sa stie sa se
pretuiasca pe sine.
Dacă trăiesc înconjuraţi de
recunoaştere, copiii învaţă că este bine să ai un ţel;
Atunci cand incurajam si aprobam
initiativa copilului acesta se va simti confirmat si va dezvolta incredere in sine si in
capacitatea sa de a-si administra aspiratiile. Este bine ca parintii sa-si
incurajeze copiii sa se ocupe de lucrurile care li se”potrivesc” in loc sa aspire la viata altor oameni.
Dacă trăiesc împărţind cu ceilalţi,
copiii învaţă să fie generoşi;
Generozitatea este o traire si un
comportament invatate de la adultii semnificativi.
Pentru a putea fi generos un copil
are nevoie sa stie ca este iubit si
acceptat , ca este un membru special al
familiei.
Dacă trăiesc în onestitate, copiii
învaţă respectul pentru adevăr;
Modelul parental este extrem de important pentru
copil pentru ca este inconstient asimilat de catre copil datorita puternicei
loialitati pe care acesta o are fata de parinti.
Dacă trăiesc în corectitudine,
copiii învaţă să fie drepţi;
Copiii
sunt fini observatori ai adultilor puternic
investiti afectiv.Ei vor copia
intotdeauna comportamentul acestora.Este foarte important sa existe coerenta intre ceea ce spunem si ce
facem.
Dacă trăiesc în bunăvoinţă şi
consideraţie, copiii învaţă respectul;
Parintii trebuie sa fie receptivi si atenti la
aspectele unicitatii copiilor lor: interese si pasiuni, modul aparte de a
intelege si a face lucrurile, modul de a rezolva problemele, muzica, cartile
preferate, sa recunoasca si sa laude cu
regularitate eforturile lor de a se dezvolta.
Parintii trebuie sa-si acorde lor
insisi aceeasi consideratie pentru a
o putea manifesta in relatie cu copiii
lor.
Dacă trăiesc în siguranţă, copiii
învaţă să aibă încredere în ei şi în ceilalţi;
La
originea sigurantei sta modul sensibil si empatic in care mama si-a
ingrijit copilul nou nascut , si
coerenta si consecventa cu care, ulterior, a raspuns nevoilor fizice, afective,
sociale, comportamentale, creative, spirituale si si-a
manifestat emotiile si a discutat despre
emotii cu copilul. Astfel copilul va
avea o viata afectiva pozitiva , va fi cababil sa aiba incredere in ceilalti,
sa vibreze emotional in relatia cu ei.
Cand copiii cresc li se poate explica
ca, desi au toate drepturile sa-si exprime orice nevoie, se poate ca
satisfacerea sa nu fie intotdeauna posibila. Ei au nevoie sa descopere ca si
ceilalti membrii au nevoi si, ca iubirea, timpul , resursele materiale,
spatiul sunt pentru toti membrii familiei.
Dacă trăiesc în prietenie, copiii
învaţă că e plăcut să trăieşti pe lume.
Dependenta copiilor de parinti este atat de mare
incat acei copii care traiesc intr-un camin framantat de incercari de a domina, controlare, invinuire,
critica, comportament agresiv, comportament manipulator sau pasiv-agresiv isi inhiba sentimentul valorii personale si
sentimental de siguranta. Ei vor proiecta asupra mediului exterior neincrederea si nesiguranta simtita in mediul familial.
|